Monday, May 17, 2010

Ecumenismul in arta bisericeasca

Parte centrale
La Madre di Dio in trono con Gesù e due angeli ai lati

Biserica ortodoxa la Cluj pictata de pictorul Papei

BISERICA ORTODOXĂ ”SCHIMBAREA LA FAŢĂ” - CLUJ, ROMÂNIA
Bd. Eroilor 24-26

Chiesa ortodossa della Trasfigurazione

"Pictura în spirit ecumenic este o premieră la Cluj şi vine să atenueze conflictul dintre greco-catolici şi ortodocşi, cel puţin la nivel simbolic."
Radu Preda

Biserica ortodoxă de pe Bulevardul Eroilor va fi pictată de pictorul papilor Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea şi de un artist plastic timişorean.

Marko Ivan Rupnik, pictorul personal al Papei Ioan Paul al II-lea şi al Papei Benedict al XVI-lea, este implicat într-un proiect artistic religios de tip ecumenic, demarat de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. împreună cu artistul plastic timişorean Silviu Oravitzan, el va picta interiorul Bisericii Ortodoxe “Schimbarea la Faţă” de pe B-dul Eroilor.

Cel care a iniţiat acest proiect a fost teologul Radu Preda, de la Centrul de Cercetări Interreligioase. “E voba de un ecumenism al frumuseţii. Partea cu lemn aurit o să o facă Oravitzan, iar mozaicul catolicul iezuit, Marko Ivan Rubnik. Cei doi reuşesc să-şi îmbine stilurile pentru a crea un tot unitar”, a spus Preda. Acesta a povestit reporterului ZIUA de CLUJ şi cum s-a ajuns la această colaborare.

“Artiştii s-au întâlnit la New York, unde Oravitzan a avut o expoziţie la Muzeul de Artă Catolică, iar Rupnik le-a remarcat. De aici a venit ideea de a lucra în comun”, a spus Preda. Pictura în spirit ecumenic este o premieră la Cluj şi vine să atenueze conflictul dintre greco-catolici şi ortodocşi, cel puţin la nivel simbolic.

Cei doi artişti plastici au vizitat ieri dimineaţă biserica împreună cu Mitropolitul Bartolomeu, teologul Radu Preda, mijlocitorul acţiunii, consilierul cultural al Mitropoliei, Ştefan Iloaie şi preotul paroh Titus Moldovan. Consilierii Mitropolitului i-au arătat acestuia planşe cu viitoarele picturi şi mozaicuri ce vor împodobi biserica, iar acestea au fost analizate împreună cu pictorul Papei, timp de o oră.

“Dorim să arătăm prin această operă comună că creştinii din întreaga Europă pot să lucreze împreună. Să arătăm lumii ca îl iubim pe Dumnezeu”, a spus Rupnik. Finalizarea lucrărilor se estimează a avea loc în decembrie 2009.

Singurul pictor agreat atât de Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi de Benedict al XVI-lea, slovenul Marko Ivan Rupnik este o personalitate complexă, în care gânditorul creştin se întâlneşte cu artistul plastic de mare talent. Profesor la Universitatea Gregoriană din Roma, Rubnik este autorul unor volume valoroase de reflecţie teologică şi artistică, cum ar fi “Arta, memorie a comuniunii”, “Cuvânt şi imagine”, “în focul rugului aprins”.

Ca artist, în afara picturii expuse în diverse oraşe europene, este autorul mozaicului monumental al Capelei Redemptoris Mater din Palatul Apostolic de la Vatican. Rupnik a venit la Cluj din partea Centrului “Aletti” de la Roma, centru de creaţie artistică religioasă condus de renumitul cardinal Thomas Spidlik. Rupnik şi Spidlik au publicat împreună în 2002 la editura Dacia un volum important de teologie intitulat “Credinţă şi Icoană”.





Marco Ivan Rupnik, pictorul Papilor Ioan Paul al ll-lea şi Benedict al Vl-lea, a venit la Cluj-Napoca să realizeze pictura interioară din Biserica „Schimbarea la Faţă”.

Proiectul este unic prin faptul că o biserică ortodoxă este pictată de un pictor catolic şi de un artist plastic român, Silviu Oravi Oravitzan.

„Vom folosi o tehnică veche, care constă în mozaic din ceramică poleit cu aur. Eu mă inspir din iconografia primului mileniu şi sper din tot sufletul ca acest proiect să reuşească, deoarece adevăratul spirit creştin este acela care ne ţine împreună”, a declarat, ieri, Marco Ivan Rupnik.

Cel care a avut ideea de a-l aduce pe Rupnik la Cluj este cunoscutul teolog Radu Preda. „Am fost în apartamentele private ale Papei de la Vatican şi în capela privată şi am văzut picturile lui Ivan Rupnik. Atunci mi-a venit ideea să îi pun la aceeaşi masă pe Silviu Oravitzan şi pe Ivan Rupnik”, a spus Radu Preda.

ICONOGRAFIA

 
Parte superiore: etimasia

 
L’angelo accanto al trono

 
Il volto della Madre di Dio

 
Cristo benedicente

Particolare dell’etimasia

 
Particolare

Etimasia

In tutte le chiese bizantine, dietro l’iconostasi c’è l’altare sul quale è sempre posta la Sacra Scrittura aperta e tutto è pronto per la santa liturgia. L’immagine più vicina all’altare è il Cristo sacerdote tra i gerarchi. Questo crea un bellissimo scenario della santa liturgia, l’unico sacerdozio è quello di Cristo che attraverso l’episcopato ininterrottamente si compie attraverso il sacerdote che entra dietro l’iconostasi per celebrare.

C’è un’ininterrotta linea da Cristo fino ad oggi che fa visibilmente percepire la dimensione transtemporale della liturgia. Ma normalmente in alto, sopra l’altare, all’interno dell’arco absidale, si trova rappresentata l’etimasía, un motivo iconografico cristiano di origine orientale, composto essenzialmente da un trono sormontato da una croce (dal greco he hetoimasía tu thrónu, “la preparazione del trono”). Si tratta del trono fatto in modo da diventare l’altare sul quale è posta la Parola di Dio. Dietro ad esso si alza la croce con i segni della passione: la corona, la lancia, il bastone con l’issopo... Accanto ci sono due angeli o due cherubini, che appartengono a quella classe di esseri celesti che si copre il volto con le ali. Il significato teologico è chiaro: lo stesso libro che è sull’altare è anche in cielo, l’autorità della sua veridicità è testimoniata dall’incarnazione e dalla passione.

Questo verbo incarnato in Gesù Cristo, morto e risorto, vive l’eterna liturgia in cielo presso il Padre. E lo stesso Cristo vive e si manifesta nel suo corpo che è la Chiesa e celebra la santa liturgia sulla terra. Si esplicitano così i due registri della liturgia del corpo di Cristo. La Chiesa attende la seconda venuta del nostro Signore quando questi verrà e si siederà sul trono, a giudicare la storia secondo la parola “come in cielo così in terra”. Il libro dell’etimasía e dell’altare è lo stesso: e il giudizio sarà sul criterio della Parola resa carne, consumata nell’amore che è la Pasqua. I segni della passione fanno da schienale al trono della Parola. La linea orizzontale, che è quella che ha portato alla passione di Cristo, si incontra così con la linea verticale che unisce il cielo alla terra. Il sacerdozio che attraversa la storia compie il suo ministero sull’asse verticale.
 
ICONOSTASUL
  
Iconostasul este realizat de artistul Silviu Oravitzan








ARHITECTURA









Surse:



No comments:

Post a Comment